Media

La 25 octombrie este marcată, anual, Ziua europeană a justiţiei civile, destinată tuturor cetăţenilor europeni care activează în domeniul justiţiei, sărbătorită începând cu anul 2003, la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene. Ziua este dedicată atât cetăţenilor cât şi studenţilor şi persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul justiţiei, iar marcarea ei aduce justiţia mai aproape de cetăţeni și îi informează pe aceştia cu privire la drepturile lor. Una dintre raţiunile care au stat la baza organizării unei astfel de zile a fost aceea că dreptul civil, de exemplu, este omniprezent în vieţile cetăţenilor – la muncă, în relaţiile de căsătorie şi de familie, în achiziţionarea de bunuri şi servicii etc. Un alt motiv pentru care se marchează această zi este acela că, în general, cetăţenii europeni sunt informaţi în mod inadecvat asupra drepturilor lor şi asupra modului în care funcţionează justiţia civilă – de exemplu, dreptul civil nu apare în general în programele didactice ale şcolilor. Oficialii Consiliului Europei au arătat că „personajul central al acestei zile, precum şi al tuturor celorlalte zile, nu este sistemul judiciar şi nici măcar reprezentanţii săi, ci trebuie să fie beneficiarul actului de justiţie, cetăţeanul care recurge la acest serviciu public pentru apărarea drepturilor sale”. Cu acest prilej, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), judecătorul Corina Alina Corbu, a arătat că, mai ales în contextual pandemiei, sistemele judiciare trebuie să rămână un pilon al stabilităţii şi al siguranţei circuitului juridic. „Ca în fiecare an, data de 25 octombrie…

În fiecare an, la 2 octombrie este marcată Ziua internaţională a non-violenţei, care a fost stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 61/271, la 15 iunie 2007 din dorinţa „de a asigura o cultură a păcii, toleranţei, înţelegerii şi nonviolenţei”. Ziua de 2 octombrie reprezintă data naşterii lui Mahatma Gandhi (1869-1948), unul dintre cei mai mari militanţi pentru pace din lume, pionier al filosofiei şi al strategiei nonviolenţei, conducător de marcă al mişcării pentru independenţă din India. Adunarea Generală a ONU a luat decizia marcării Zilei internaţionale a nonviolenţei ”având în vedere că nonviolenţa, toleranţa, respectul deplin pentru toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale pentru toţi, democraţia, dezvoltarea, înţelegerea reciprocă şi respectul pentru diversitate sunt interconectate şi se consolidează reciproc”. Mahatma Gandhi a fost o sursă de inspiraţie pentru mişcările nonviolente în vederea obţinerii de drepturi civile şi schimbări sociale din întreaga lume. Cunoscut pentru doctrina sa care presupunea proteste paşnice pentru a determina progresul politic şi social, Gandhi a rămas angajat, de-a lungul vieţii sale, în credinţa sa în nonviolenţă chiar şi în condiţii opresive şi în faţa unor provocări aparent insurmontabile. Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869, în Porbandar, în Gujarat (vestul Indiei). Ultimul copil al lui Karamchand Gandhi şi a celei de-a patra soţii a sa, Putlibai, Mahatma nu s-a evidenţiat în copilărie decât prin timiditate şi notele mediocre primite la şcoală. La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinţilor, dar apoi s-a dus la Londra…

Tinerii sunt mai puţin satisfăcuţi de democraţie şi mai dezamăgiţi în prezent decât în orice altă perioadă a ultimului secol, mai ales în Europa, America de Nord, Africa şi Australia, relevă un studiu realizat de Universitatea Cambridge. “Milenialii”, cum sunt cunoscuţi tinerii născuţi între 1981 şi 1996, au acumulat mai multe nemulțumiri față de principiile democrației decât generaţia X, născută între 1965 şi 1981, sau aşa-numiţii “Baby Boomers”, născuţi între 1944 şi 1964, ori generaţia interbelică (1918-1943). Principala cauză a dezamăgirii tinerilor faţă de democraţie este inegalitatea de avere şi venituri, afirmă raportul, citând statistici care arată că milenialii reprezintă, numeric, circa un sfert din populaţia Statelor Unite, însă deţin doar 3% din averea totală. La aceeaşi vârstă, generaţia Baby Boomer deţinea 21% din avere. Tabloul este pesimist în SUA, Brazilia, Mexic, Africa de Sud, Franţa, Australia şi Marea Britanie. La nivel global, generaţiile mai tinere nu sunt doar mai nesatisfăcute de performanţa democratică decât vârstnicii, ci şi mai nemulţumite decât generaţiile anterioare în etape similare de viaţă, se arată în studiu. Studiul constată o creştere medie de 16% a gradului de mulţumire faţă de democraţie în rândul alegătorilor sub 35 de ani, în primii doi ani ai mandatelor liderilor populişti. Conform studiului, fie că este vorba de lideri de stânga, precum cei din Syriza şi Podemos în Grecia şi Spania, ori de dreapta, precum Viktor Orban în Ungaria şi partidul Lege şi Justiţie în Polonia, toţi au contribuit la creşterea sentimentelor prodemocratice în rândul milenialilor, la fel ca şi…

Accesul facil la justiție, pus în dezbaterea practicienilor în Drept Judecători, avocați, juriști, reprezentanți ai administrației publice cu atribuții în activitatea judiciară, precum și alți specialiști din instanţele judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea au participat la Cluj-Napoca, în perioada 9 – 11 septembrie 2020, la o sesiune de instruire și analiză a gradului de informare a cetățenilor în ce privește metodele alternative de soluționare a litigiilor: medierea și arbitrajul. Cursul de formare a reunit 25 de practicieni în Drept din Maramureș, Cluj, Sibiu, Argeș, care au avut astfel posibilitatea să parcurgă Studiul de evaluare și impact realizat în regiunile Nord-Vest, Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Centru, Sud-Vest Oltenia cu scopul identificării nivelului de cunoștințe a populației despre drepturile omului și variantele mai rapide și facile pe care le au la dispoziție justițiabilii în rezolvarea problemelor juridice. Specialiștii prezenți la sesiunea de instruire de la Cluj-Napoca au urmărit analiza nivelului de informare al populației, inclusiv în rândul grupurilor vulnerabile, în ceea ce privește prevederile noilor Coduri, informațiile deținute de cetățeni privind instituțiile din sistemul judiciar și serviciile oferite de acestea, respectiv despre mediere și arbitraj. Prin acest curs s-a urmărit informarea și conștientizarea practicienilor dreptului în ce privește nevoile reale ale popluației, scopul final fiind acela de a promova variantele optime pentru degrevarea instanțelor și parchetelor, de a garanta accesul la justiție a populației, inclusiv din grupuri vulnerabile și de a promova serviciile de consiliere juridică și informare a cetățenilor, accesibile înainte de a apela la instanță. Evenimentul a fost organizat…

Parlamentul European a indicat prin specialiștii săi că medierea reprezintă o modalitate viabilă și eficientă de soluționare a litigiilor familiale transfrontaliere. Decizia unei instanțe a Convenției de la Haga privind înapoierea unui copil reprezintă adesea doar începutul unor confruntări juridice lungi care pot însoți copilul până la vârsta adultă. În acest sens, coordonatorii europeni ai deparatamentului care se ocupă de această problemă acționează pentru creșterea gradului de sensibilizare și de utilizare a medierii. Medierea, în opinia lor, poate contribui la evitarea unor confruntări lungi și costisitoare în justiție, sprijinind părinții să ajungă la o decizie comună, care să permită înapoierea rapidă a copilului sau să împiedice deplasarea sa inutilă. Prin mediere, părinții pot găsi soluții de lungă durată care țin seama de toate aspectele ce fac obiectul litigiului dintre ei. “Credem că există un amplu domeniu de acțiune pentru a încuraja recurgerea la mediere în UE. Cu toate că această cale alternativă de soluționare a litigiilor poate fi mai rapidă, mai puțin costisitoare și eficientă atât pentru familiile în cauză, cât și pentru instanțele europene, numai puține dintre cazurile de răpire a copiilor de către unul dintre părinți sunt supuse procedurilor de mediere”, s-a menționat într-un document oficial al Parlamentului European. Experții PE și-au propus să promoveze mai activ utilizarea mai largă a medierii în litigiile familiale transfrontaliere, iar în acest sens au făcut apel la specialiștii care lucrează în domeniul răpirii copiilor. În perioada următoare, aceștia au arătat că doresc să soluții juridice și practice pentru a crește gradul…

Medierea, arbitrajul și alte forme de rezolvare a conflictelor au apărut ca o necesitate la nivel european odată cu extinderea relațiilor economice, sociale și administrative între statele Uniunii Europene. Nevoia de colaborare duce de multe ori și la situații de neînțelegeri, începând cu cele comerciale și finalizând cu cele legate de drepturile omului. În ceea ce privește România, metodele alternative ale sistemului juridic sunt foarte puțin cunoscute și utilizate, atât între cetățeni, cât și între instituții și agenții economici, aceasta atât din cauza unei slabe promovări cât și datorită mentalității populației și cutumei. Apelarea la o metodă alternativă este în principiu evitată deoarece se consideră că aceasta nu are acceași relevanță și putere precum o decizie a instanței. Cu toate acestea, avantajele medierii, arbitrajului, negocierii și concilierii sunt net superioare apelării la instanță. În primul rând, rezolvarea cauzelor este mult mai rapidă, se desfășoară în termeni mai amiabili, se încearcă ajungerea la o înțelegere favorabilă pentru ambele părți după care se încheie o înțelegere, de asemenea costurile sunt mult mai reduse față de apelarea la instanța de judecată. Din păcate există și neajunsuri legate de aceste metode alternative, dar care pot fi depășite printr-o politică de dezvoltare bine pusă la punct. Gradul de accesebilitate și lipsa specialiștilor este unul dintre neajunsuri. Majoritatea specialiștilor în mediere și arbitraj sunt localizați în general pe lângă instanțele de judecată și în marile orașe. Din punct de vedere geografic mediul rural este destul de descoperit, aceasta însemnând costuri suplimentare pentru cei care au nevoie…

Chiar dacă situația nu mai e la fel de gravă în ce privește pandemia, vigilența este necesară, iar regulile de conduită trebuie respectate pentru evitarea îmbolnăvirilor. Coronavirusurile, precum cel nou descoperit (SARS-CoV-2), care cauzează COVID-19, produc infecții respiratorii cu grade de severitate de la mediu la sever, putând duce inclusiv la deces. Până la încheierea pandemiei de coronavirus COVID-19, anumite categorii de persoane vulnerabile au dreptul lunar la un set gratuit de 30 de măşti de protecţie. Facilitatea este prevăzută într-un act normativ intrat în vigoare zilele trecute, după ce președintele Klaus Iohannis l-a promulgat. Măștile de protecție se acordă pentru: ⭕️ persoanele din familiile beneficiare ale ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; ⭕️ persoanele din familiile beneficiare de alocaţie pentru susţinerea familiei acordată în baza Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei; ⭕️ pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi sunt de până la 1.000 lei inclusiv, reprezentând nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009; ⭕️ persoanele încadrate în grad de handicap care realizează venituri exclusiv din prestaţiile sociale prevăzute de art. 42 şi 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Autorităţile publice locale au obligaţia să întocmească liste nominale cu persoanele beneficiare şi să le transmită Direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în termen de 3 zile de la data intrării în vigoare…

Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost semnată la San Francisco, la 26 iunie 1945, la încheierea Conferinţei Naţiunilor Unite destinată ”Organizaţiei Internaţionale” şi a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Reprezentanţi din 50 de ţări s-au întâlnit la San Francisco, la Conferinţa Naţiunilor Unite, pentru a redacta Carta Naţiunilor Unite. Delegaţii au deliberat pe baza propunerilor la care lucraseră reprezentanţii Chinei, Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi ai SUA, la Dumbarton Oaks, în august – octombrie 1944. Carta ONU a fost semnată de reprezentanţii celor 50 de state participante la conferinţa deschisă la 25 aprilie 1945, care au calitatea de membri fondatori ai ONU. Polonia, care a nu a fost reprezentată la conferinţă, a semnat mai târziu documentul şi a devenit unul dintre cele 51 de state membre fondatoare. Termenul „drepturile omului” a fost menţionat de şapte ori în Carta fondatoare a ONU, făcând din promovarea şi protecţia drepturilor omului un scop esenţial şi un principiu călăuzitor al organizaţiei. În 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a adus drepturile omului pe tărâmul dreptului internaţional. De atunci, ONU a protejat cu consecvenţă drepturile omului prin instrumente legale şi activităţi la faţa locului. Consiliul pentru drepturile omului, înfiinţat în 2006, a înlocuit Comisia pentru drepturile omului, creată în urmă cu 60 de ani, ca principal organ interguvernamental independent al ONU, responsabil pentru drepturile omului. Ce instrumente juridice ajută ONU să protejeze drepturile omului? Declaraţia universală a drepturilor omului (1948) a fost primul document legal de protejare a drepturilor universale ale omului. Împreună…