Skip to main content

Medierea, arbitrajul și alte forme de rezolvare a conflictelor au apărut ca o necesitate la nivel european odată cu extinderea relațiilor economice, sociale și administrative între statele Uniunii Europene. Nevoia de colaborare duce de multe ori și la situații de neînțelegeri, începând cu cele comerciale și finalizând cu cele legate de drepturile omului.

În ceea ce privește România, metodele alternative ale sistemului juridic sunt foarte puțin cunoscute și utilizate, atât între cetățeni, cât și între instituții și agenții economici, aceasta atât din cauza unei slabe promovări cât și datorită mentalității populației și cutumei. Apelarea la o metodă alternativă este în principiu evitată deoarece se consideră că aceasta nu are acceași relevanță și putere precum o decizie a instanței.

Cu toate acestea, avantajele medierii, arbitrajului, negocierii și concilierii sunt net superioare apelării la instanță. În primul rând, rezolvarea cauzelor este mult mai rapidă, se desfășoară în termeni mai amiabili, se încearcă ajungerea la o înțelegere favorabilă pentru ambele părți după care se încheie o înțelegere, de asemenea costurile sunt mult mai reduse față de apelarea la instanța de judecată.

Din păcate există și neajunsuri legate de aceste metode alternative, dar care pot fi depășite printr-o politică de dezvoltare bine pusă la punct. Gradul de accesebilitate și lipsa specialiștilor este unul dintre neajunsuri. Majoritatea specialiștilor în mediere și arbitraj sunt localizați în general pe lângă instanțele de judecată și în marile orașe. Din punct de vedere geografic mediul rural este destul de descoperit, aceasta însemnând costuri suplimentare pentru cei care au nevoie de aceste servicii ca să le poată accesa. Gradul de promovare este redus în rândul populației, a instituțiilor publice și a agenților economici. De asemenea se constată inexistența unei finanțări din partea statului a acestor servicii pentru populația dezavantajată și săracă, ei neavând access la aceste servicii. În plus nu există o prioritizare a cauzelor la nivelul instanțelor, astfel încât instanța să fie ultima variantă la care se apelează după ce s-a trecut prin procesul medierii și nu s-a ajuns la un acord.

Având în vedere condițiile date, populația dezavantajată trebuie în mod special susținută pentru a putea apela la asemenea servicii. Până se va perfecta cadrul de funcționare a serviciilor alternative instanțelor judecătorești, populația dezavantajată trebuie ajutată cu măsuri concrete și punctuale: campanii de informare, încurajarea acestora să acceseze serviciile de mediere, derularea de programe de finanțare care să le asigure accesul la aceste servicii. În acest mod cei dezavantajați vor putea să își exercite drepturile pe care le au și să nu se limiteze doar la existența lor teoretică.

Diferențele dintre mediere și calea judecătorească
Calea judecătorească este adversarială, ea presupune existența unui conflict, o parte vătămată, una pârâtă, un terț în speță judecătorul și prevederi legale. Rezolvarea disputei este de tip câștig – pierdere, o parte va câștiga și una va pierde conform prevederilor legale.

Medierea este o modalitate de rezolvare a conflictelor pe cale consensuală care presupune un conflict, două părți și o terță parte – mediatorul. Rezolvarea este de tipul câștig – câștig și se face pe baza intereselor părților, mediatorul nu propune soluții și nu decide soluții, el doar ajută părțile să ajungă la o înțelegere comună.

În cazul litigiilor, medierea poate avea loc înainte de declanșarea procesului sau pe parcursul procesului. În ambele cazuri instanța nu poate intervenii în procesul de mediere care se desfășoară independent.

Abia după încheierea procesului de mediere, părțile pot apela la instanță pentru definitivarea unui acord pe bază judecătorească sau instanță poate da o hotărâre abia după încheierea medierii, în ceeea ce privește al doilea caz.

Etapele procesului de mediere
Legea distinge trei etape ale procesului de mediere:
I. Etapa prealabilă – este definită de art. 43. astfel, la mediator se pot prezenta ambele părți sau numai una dintre părți. În cazul prezentării unei singure părți, mediatorul face o invitație scrisă celorlalte părți în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de maxim 15 zile pentru acceptare. În cazul în care părțile nu se prezintă se mai poate face încă o invitație. La refuzul celei de a doua invitații sau neprezentării se consideră că părțile informate refuză medierea. În cazul în care acceptă, toate părțile implicate în litigiu se prezintă la mediator pentru încheierea unui contract de mediere conform art. 45 din L192/2006.
II. Desfășurarea medierii – este definită de art.50 al.1 “medierea se bazează pe cooperarea părților și utilizarea, de către mediator, a unor metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere” precum și “metodele și tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de părțile aflate în conflict”. Părțile pot să ajungă la o înțelegere sau nu.
III. Închiderea procedurii de mediere – definită în art.56 din L192/2006, se poate face prin: încheierea unei înțelegeri între părți, constatarea de către mediator a eșuării medierii sau denunțarea contractului de mediere de către una dintre părți.

La încheierea procedurii de mediere, mediatorul va întocmi un proces verbal care se semnează de către toate părțile.

În cazul încheierii unei înțelegeri între părți se va întocmi un acord cu toate clauzele consfințite între părți cu valoarea unui înscris sub semnatură privată. Cu acest acord părțile se pot adresa instanței pentru eliberarea unei hotărâri judecătorești.

În materie civilă, dacă părțile recurg la procedura medierii înainte de apelarea la instanță, legea prevede că termenul de prescripție a dreptului de acțiune în instanță este suspendat până la finalizarea medierii.

Dacă părțile recurg la mediere după sesizarea instanței de judecată, aceasta va suspenda cauza până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

Principalele cazuri ce se rezolvă cu ajutorul medierii sunt:
– Protecția consumatorului;
– Litigiile legate de familie;
– Litigiile legate de drepturile de autor;
– Litigiile de proprietate asupra bunurilor;
– Litigiile de muncă;
– Litigiile care rezultă din răspunderea delictuală;
– Litigiile privind succesiunea;
– Alte litigii civile a căror bunuri sunt sub 200.000 lei.


CITEȘTE STUDIUL…